Nu ai putea sa ma cunosti nici daca ai sta langa mine cateva decenii. Nu o sa poti, asa ca te rog, nici nu incerca. O sa ajungi sa povestesti istoriile unui nebun. Nu incerca sa imi deschizi usa, pentru ca voi disparea si te voi face sa plangi. Nu mai bate cu putere, pentru ca doar tie iti faci rau. Nu ma vei induiosa. Cum nu au facut-o nici altii pana acum. Nu o sa ma faci sa ma deschid in fata ta, pentru ca nu mai vreau... si nici nu mai pot:) Cine a avut ocazia asta, nu a fost langa mine cand am avut mai mare nevoie de o companie care sa nu fie cea a familiei mele. Am avut nevoie de un suflet cald care sa ma adaposteasca de soare la umbra lui si care sa stie cand sa sufle aburi reci peste imaginea mea. Nu ma deranjeaza sa schimb perechi de masti in functie de ocazie si persoana. Chiar deloc. Dar stiu sigur ca asa cum sunt nu ma voi afisa poate niciodata. Nu vreau sa par atat de slaba. Nu.
Multumesc spiridusului care se intereseaza uneori de dorintele mele minore si e acolo sa ma asculte cand cred ca vorbesc singura.
"Taci! Sa nu trezim copiii din noi, lasa-i te rog sa doarma,
Dimineata si linistea ta vreau sa moara pe buze de toamna.
Taci! Nu vezi ca ma omori câte putin în fiecare cuvânt?
Câte simtim în fiecare avânt? Cât te cautam si eu
Si pur si simplu nu ai vrut,
Sa te gasesc.
Taci!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu