"Uita ce-am scris..."

"Pe mine noaptea, ma viziteaza stafii, si da, sunt ale mele,
Spirite ce vin si pleaca dintre palme, fara sa lase semne,
Fara sa-mi zica "Te iubesc!", sau cine-stie-ce refrene...
Trece timpul si rasaritul ma prinde mereu la o cafea cu ele...

Si mai vorbim de una alta,
Si ne mai amintim de noi,
Si mai vobim de noi si gata,
din priviri
Ne stabilim iar intalniri...

Domnisoara, matura mai repede tot ce am dezvelit,
Caci dimineatza nu o port asa, ci langa tine, obosit.

Mai bate mama la usa camerei si ma intreaba "Iar nu dormi?"; rasufla trista ca baiatul ei se-mparte iar la doi... Stie ea cumva ce ma tot tine treaz, si nu insista... Iar ma lasa sa ma pierd in ceas...

Si stii ce-i zic?

- Eu, draga mama, nu mai dorm, eu scriu pana cand mainile imi cad in gol, pana cand ele-or sa ma lase sa ma duc spre alte vise...

Iar vine noaptea, iar voi fi trist cu portile inchise..."

This will make you... love again

Draga Anton,

Asta e ultimul meu cosmar. Ma simt de parca e real. Si nu o iluzie. Dupa ce citesti asta, sper sa iei in considerare posibilitatea de a ma ierta.
Inchid ochii si ma pierd intr-un ocean cu apa amaruie si oricat as vrea sa ajung deasupra apei nu pot. Ma inec. Totusi, e o portita de scapare prea departe de aici. De ce sa mai incerc? Simt gustul de fiola invadandu-mi plamanii. Hmm, macar ii curata de urmele lasate de tutunul din pachetele de Winston albastru pe care le fumam lacoma, cu gandul la tine. Stau nemiscata si parca plutesc. Incerc sa fac vreo miscare, ma scufund. Intorc capul intr-o parte, vad masti cu mine zambitoare incercand sa imi mangaie obrazul, dar cum se apropie, incep sa sangereze. Ce se intampla cu ele? Sau, mai bine zis, ce se intampla cu mine? Parca deja e o regula sa ranesc. Sa va ranesc. Sa te ranesc. Nu vreau asta. Si stiti asta.
Inchid ochii, adorm. M-am trezit. Sunt intr-o incapere cu oglinzi. Ah, sunt inconjurata de niste monstri care arata la fel. Au parul incalcit si sunt murdari. Si in loc globul ocular... au niste impletituri din sarma. Vai! Intorc capul repede, ei repeta miscarea. Ridic o mana, acelasi lucru il fac si ei. Ce se intampla... Ma apropii usor, ei se indreapta spre mine. Imi mangai obrazul, toti fac asta. Ajung in dreptul ochilor si ah, ce se intampla? M-am ranit. Ce se intampla cu mine? Am ochi de... sarma! Dar ochii mei vad. Ochii mei purifica realitatea, si o aduc la stadiul de piesa teatrala. Am nevoie sa ies din iadul ala. Ajuta-ma! Vino, te rog.

Domnisoara ta cu ochi de sarma.

:))

Mai veche. cu si mai multe scapari

:)

Scuzati ezitarea de la inceput si greselutzele de pe parcurs.;;)

Stare actuala,

Ascult: "Nimic" de la Crize.
Ma gandesc la: ziua de maine.
Vreau: sa nu mai vreau nimic.
Simt: durere de stomac.
Citesc: "Povestea unui nebun" de John Katzenbach.(multumiri doamnei bibliotecar care a stiut ce sa-mi recomande. cu toate ca e foarte groasa cartea)
Sper: sa fie totul asa cum trebuie.
Ora: 1:10
Ziua:18
Luna:decembrie
Anul: 2000 si ceva

Taci.

Nu ai putea sa ma cunosti nici daca ai sta langa mine cateva decenii. Nu o sa poti, asa ca te rog, nici nu incerca. O sa ajungi sa povestesti istoriile unui nebun. Nu incerca sa imi deschizi usa, pentru ca voi disparea si te voi face sa plangi. Nu mai bate cu putere, pentru ca doar tie iti faci rau. Nu ma vei induiosa. Cum nu au facut-o nici altii pana acum. Nu o sa ma faci sa ma deschid in fata ta, pentru ca nu mai vreau... si nici nu mai pot:) Cine a avut ocazia asta, nu a fost langa mine cand am avut mai mare nevoie de o companie care sa nu fie cea a familiei mele. Am avut nevoie de un suflet cald care sa ma adaposteasca de soare la umbra lui si care sa stie cand sa sufle aburi reci peste imaginea mea. Nu ma deranjeaza sa schimb perechi de masti in functie de ocazie si persoana. Chiar deloc. Dar stiu sigur ca asa cum sunt nu ma voi afisa poate niciodata. Nu vreau sa par atat de slaba. Nu.
Multumesc spiridusului care se intereseaza uneori de dorintele mele minore si e acolo sa ma asculte cand cred ca vorbesc singura.

"Taci! Sa nu trezim copiii din noi, lasa-i te rog sa doarma,
Dimineata si linistea ta vreau sa moara pe buze de toamna.
Taci! Nu vezi ca ma omori câte putin în fiecare cuvânt?
Câte simtim în fiecare avânt? Cât te cautam si eu
Si pur si simplu nu ai vrut,
Sa te gasesc.

Taci!"