Iti simt lipsa acum mai mult ca oricand,
erai singura persoana care imi respecta fiecare hotarare
si imi aproba deciziile.
Erai singura persoana care ma respecta
si singurul care ma iubea cu adevarat
singurul care nu ma credea infantila
pentru ca inca ma uit la desene animate
si inca visez broscoi.
Singurul care se multumea cu o atingere pe obraz
si singurul care imi citea poezii
si imi impletea codite.
Zilele de dupa treceau rapid
si singura mea dorinta era
sa te intorci din nou,
sa pictam portrete pe planse de panza si
sa ma tii de mana cand vreau sa ies
iernile in parc.
Pe tine nu te deranja ca aveam vicii
nu incercai sa imi pui conditii
sau sa ma impidici sa fumez 2 pachete de tigari pe seara
sau sa te uiti urat cand ma vedeai ca beau.
Tu doar imi dadeai sfaturi
si ma ajutai sa trec peste orice.
Fie el acest "orice" o criza de personalitate, sau o problema cu nervii.
Tu ma iubeai pentru ce reprezint.
Ma iubeai pentru ca eram copil.
Si ma iubeai pt. ca eram altfel.
Erai iubitul meu.
P.S.: O sa innebunesc in curand. VINO!
Multumesc, Marry!
